Intr`o noapte...

Miera frig si foarte frica insa arta cere sacrificii.Asa ca inghitind un nod am intrat in cimitir cu aparatul pregatit...pentru orice...

Moartea fratelui meu fusese foarte dureroasa. Veneam in cimitir cam la cateva zile, desi nu imi placea deloc. Stateam in fata mormantului fratelui meu, privind florile pe care doar ce le asezasem. Speram ca de data asta sa nu mai fie furate.

Singurul lucru care imi convenea la acest oras era ca mormantul mamei mele se afla aici. M-am dus in cimitir imbracat, pentru prima data, mai la patru ace. Aveam o camasa neagra si o pereche de blugi de aceeasi culoare. In picioare aveam ceea ce uram mai mult:pantofi. Totusi nu mai fusesem la mormantul mamei de cand aceasta murise, adica acum opt ani. Aveam in mana un buchet de trandafiri albi pentru aceasta. Nu prea mai stiam unde se afla mormantul asa ca am inceput sa ma plimb aiurea prin cimitir in cautarea pietrei funerare. Piatra era dintr-un alb imaculat din cate stiam, imi aminteam ca aveam un desen pe piatra si dedesuptul numelui scria un mesaj din partea familiei.

Am auzit un zgomot ca si cum cineva a calcat pe o crenguta si mam ascuns repede dupa un pin.Inima imi batea foarte tare si abia respiram."Eu si ideeile mele"miam spus speriata